URGENȚE MEDICALE

Atenția in urgențe este aceea care este dată pacientului în cazurile în care situația clínicăa acestuia obligă la o atenție sanitară imediată. Aceasta se poate da atât în centrele sanitare (dispensare) cât și în afara lor, incluzând domiciliul pacientului și atenția la fața locului pe parcursul celor 24 de ore ale zilei, prin îngrijirea de către medici și asistenți și princolaborarea altor profesionali din domeniul sanitar.

Procedimentulși modelul organizațional pentru atenția în urgențe sunt stabilite de către administrațiile competente în domeniul sănătății, astfel încât accesul la prestații se face la momentul și locul potrivit pentru facilitarea unei atenții adaptate la necesitățile fiecărui pacient. Atenția în situații de urgență este înțeleasă ca o atenție integrală și continuă, care este asigurată de atenția primară și de specialitate și de serviciile dedicate în mod special atenției urgente.

Coordonarea diferiților participanți la îngrijirile de urgență efectuate prin telefon la 112, 061 sau alte, se fac de către centrele de urgenţă şi urgenţe sanitare care garantizează la 24 de ore accesibilitatea și coordonarea resurselor disponibile pentru acest tip de atenţie.

Așa dar, se îmbunătățeste coordonarea serviciilor de sănătate în cazul catastrofelor, prin colaborarea cu serviciile de urgență care depind de diferite administraţii și instituții cum ar fi Protecția civilă, Corpul de prevenire si stingere de incendii (pompierii), Corpul și forța de securitate a statului și alteleîn situațiile necesare.



Telefon: 112

Serviciile comune care se dau în urgențe, cuprind:

  1. Atenția telefonică, prin intermediul centrelor coordinatoare de urgențe sanitare, care includregularizarea medicală a cererii de asistență medicalădând răspunsulcel mai adecvat (corect) la fiecare urgență sanitară; la informare și indrumare sau sfaturi medicale (de sănătate).
  2. Evaluarea inițialăși imediată a pacienților pentru determinarea riscurilor pentru sănătatea și viața sa, în caz de este necesar, pentru clasificarea acestora pentru a da prioritate asistenței medicale de care este nevoie. Evaluarea se poate completa dirijând pacienții la centre sanitare dacă este nevoie, pentru realizarea examinărilor și a procedurilor de diagnosticare precise pentru a stabili natura și domeniul de aplicare a procesului și pentru a stabili acțiunile imediate de urmat pentru a răspunde situației de urgență.
  3. Realizarea procedurilor de diagnosticare precise și a procedurilor terapeutice medico-chirurgicale necesare pentru a aborda în mod adecvat fiecare situație de urgență sanitară.
  4. Monitorizarea, observarea și reevaluarea pacienților atunci când situația lor o cere.
  5. Transportul sanitar terestru, aerian și maritim, asistat sau neasistat în conformitate cu situația clínică a pacienților, în cazurile în care este necesar transferul corespunzator la centrul de sănătate care poate fi abordat in mod optim în situația de urgență.
  6. Informarea și asesorarea pacienților, sau după caz acompanianților, cu privire la atenția datăși la măsurile care trebuiesc luate la sfarșitul îngijirii, de acord cu legislația în vigoare.
  7. Odata ce situația urgențelor au fost asistate se va proceda la externarea pacienților sau distribuirealor la nivelul cel mai adecvat de îngrijire și atunci când gravitatea situației o cere, internarea în spital cu rapoartele clinice pertinente pentru a garanta continuitatea îngrijirii.
  8. Comunicarea către autoritațile competente a acelor situații care o impun, în special în cazul suspiciunii de violență de gen sau de maltratare în cazul minorilor, a persoanelor în vârstă (bătrâni) și a persoanelor cu dizabilități.

CONSULTAȚIILE NEURGENTE (ATENȚIA PRIMARĂ)

Atenția primară este nivelul bazic și inițial de atenție care garantizează globalitatea și continuitatea atenției sanitarea pacientului pe tot parcursul vieții, actuând ca un manager și coordinator de cazuri și reglementări de fluxuri. Prin atenție primară se ințeleg activitățile de promovare a sănătății, educația sanitară, prevenirea bolilor, îngrijirea sanitară, întreținerea și recuperarea sănătății precum și reabilitarea fizică și munca socială.

Toate aceste activități destinate persoanelor, familiilor și comunității sub o abordare biopsihosocială sunt furnizate de echipe interdisciplinare, garantizând calitatea și accesibilitatea la ele, precum și continuitatea dintre diferitele domenii de atenție în serviciile de sănătate și coordonarea între toate sectoarele implicate.

Atenția primară include abordarea problemelor de sănătate, factorii și comportamentul de risc și cuprinde urmatoarele secțiuni:

  • Asistența medicală la cerere, programată și urgentă, atât în consultație cât și la domiciliul pacientului.
  • Indicaţie sau prescripţie şi realizare în cazul procedurilor de diagnosticare şi terapeutice.
  • Activităţi în domeniul prevenirii și promovării sănătăţii, îngrijirii familiei şi îngrijirii comunitare.
  • Activităţi de informare şi supraveghere în domeniul protecţiei sănătăţii.
  • Reabilitarea bazică.
  • Atenţia şi serviciile specifice femeilor, copiilor, adolescenţilor, adulţilor, bătrânilor, grupurilor de risc şi bolnavilor cronici.
  • Atenția paleativă a bolnavilor terminali.
  • Atenția sănătății mintale în coordonare cu serviciile de îngrijire specializată.
  • Atenția sănătății dentale.

ASIGURAREA MEDICALĂ SANITARĂ

Sistemul Național de Sănătate din Spania este entitatea care include beneficiile și serviciile sanitare din Spania, care de acord cu legea, sunt responsabilități ale puterilor publice. Asistența medicală in Spania este universală și gratuită, cu excepția turismului de sănătate.

În Spania, conform principiuluide descentralizare promulgat de Constituție, competența sanitară este transferată fiecareia dintre comunitățile autonome. Guvernul central efectuează doar lucrări de coordonare între diferitele comunități autonome.

În Spania persoanele ”asigurate” prin Sistemul Național de Asigurare Socială și ”beneficiarii” săi au dreptul de a solicita asistența medicală (sanitară):

  • Persoanele asigurate: pot solicita asistența sanitară acele persoane care muncesc și sunt înscrise în sistemul național de asiguraresocială, pensionarii sau șomerii care au terminat perioada de șomaj și a ajutorului de șomaj și locuiesc în Spania.
  • Beneficiarii: pot solicita asistența sanitară acele persoane care sunt rude ale persoanelor care sunt asigurate și locuiesc în Spania și îndeplinesc anumite condiții.

Asiguratul sau beneficiarii vor avea dreptul de a primi îngrijiri medicale, care în Spania includ:

  • Asistență medicală: încentre de sănătate (dispensare) şi spitale publice sau private, precum şi îngrijirea la domiciliu, de exemplu, în cazul persoanelor vârstnice sau cu dizabilităţi.
  • Urgențele: dacă aveți nevoie de ingrijiri de urgență puteți fi consultat în orice centru medic și spitalizat dacă este necesar.
  • Reabilitarea: în cazul în care prin prescripţie medicală este nevoie de reabilitare, sistemul naţional va acoperi costurile sale.
  • Medicamentele gratuite: vor beneficia pensionarii necontribuabili și persoanele cuun venit minim; șomerii cărora li s-au terminat șomajul sau ajutorul de șomaj; victímele accidentelor sau bolilor provenite de la locul de muncă și pacienții din spitale.
  • Medicamente cu costuri parțiale: majoritatea pacienţilor, nu spitalizaţi, trebuie să plătească între 10 şi 60% din preţul final al medicamentelor, în funcţie de venitul lor. Asigurarea de sănătate acoperă o parte din costul (prețul) protezelor chirurgicale, echipamentelor ortopedice şi a scaunelor cu rotile.
  • Medicamente cu plata costului (prețului) total: asistenţa medicală spaniolă nu acoperă protezele dentare și nici ochelarii.

Au dreptul la protecţia sănătăţii şi îngrijirii toate acele persoane cu naţionalitatea spaniolă şi persoanele străine care şi-au stabilit reşedinţa pe teritoriul spaniol. Fără a aduce atingere celor de mai sus, persoanele care au dreptul la îngrijiri medicale în Spania în aplicarea reglementărilor comunitare pentru coordonarea sistemelor de asigurare medicală sau a acordurilor bilaterale care înțeleg furnizarea de îngrijiri medicale, vor avea acces la acestea, cu condiția ca aceștia să aibă reședința pe teritoriul Spaniei sau în timpul deplasării lor temporare în Spania, subextinderea și condițiile stabilite în dispozițiile comunitare sau bilaterale indicate.

Pentru a face efectiv dreptul din fondurile publice ale administrațiilor competente, persoanele care dețin drepturile menționate anterior, trebuie să fie în una dintre următoarele situații:

a) Să aibă naționalitatea spaniolă și reședința obișnuită pe teritoriul Spaniei.

b) Și-au recunoscut dreptul la îngrijiri medicale în Spania pentru orice alt titlu legal, neavând reşedinţa obişnuită pe teritoriul Spaniei, cu condiţia ca nu există terţă parte obligată să plătească această asistenţă.

c) Să fie o persoană străină cu reşedinţă legală şi obişnuită pe teritoriul Spaniei şi să nu aibă obligaţia de a acredita acoperirea obligatorie a îngrijirii medicale pe altă cale.

Persoanele care nu au dreptul la asistenţă medicală din partea fondurilor publice pot obţine o astfel de prestație, prin intermediul unei plăți corespunzătoare serviciului prestat sau a taxei derivate din subscrierea unui acord special.

Recunoașterea și controlul dreptului la protecția sănătății și la asistența medicală din partea fondurilor publice vor corespunde Ministerului Sănătății, Consumului și Bunăstării Sociale cu colaborarea entităților și administrațiilor publice esențiale pentru a verifica dacă cerințele sunt îndeplinite.

Odată ce a fost recunoscut dreptul la protecţia sănătăţii şi la asistenţa medicală din partea fondurilor publice, acest lucru va fi efectiv de către administraţiile sanitare competente care facilitează accesul cetăţenilor la serviciile de îngrijire a sănătăţiiprin expediereacărții de sănătate individuale.

Cu cartea de sănătate puteţi cere atenţia unui medic de îngrijire primară sau pediatrie, în centrul de sănătate (dispensar) care corespunde cartierului unde locuiți și care vă va trimite la un specialist sau spital dacă este nevoie (cu excepţia cazurilor de urgenţă, în cazul în care puteţi merge la orice spital). În orice alt centru medical care nu aparţine reţelei publice, trebuie să plătiţi pe cont propriu, îngrijireamedicală.

Persoanele străine neînregistrate sau neautorizate ca rezidenţi ai Spaniei, au dreptul la protecţia sănătăţii şi la asistenţa medicală în aceleaşi condiţii ca şi persoanele de naţionalitate spaniolă.

Asistența menționată anterior, se plătește din fondurile publice ale administrațiilor competente, cu condiția ca aceste persoane să îndeplinească următoarele cerințe:

a) Să nu aibă obligația să certifice acoperirea obligatorie a îngrijirii medicale altfel decât în temeiul dispozițiilor legislației Uniunii Europene, a acordurilor bilaterale și altor legislații aplicable.

b) Neputând exporta dreptul de acoperire sanitară din țara lor de origine sau de proveniență.

c) Nu există o terţă parte obligată să plătească.

Comunitățile autonome, în domeniul competențelor lor, stabilesc procedura de solicitare și emitere a documentului care acreditează persoanele străine pentru a primi asistența sanitară.

VACCINĂRILE

În timpul secolului XX, vaccinările au fost una dintre măsurile cu cel mai mare impact în domeniul sănătății publice, datorită căreia sa reuşit să se reducă gravitateabolii şi a mortalităţii de la bolile infecţioase transmisibiles în copilărie.

Datorită vaccinărilor se obţine pentru prima dată în istorie eradicarea unei boli la nivel mundial -variola - în 1980, şi altele mai târziu.

Aceste reușite au fost posibile prin punerea în aplicare a programelor de vaccinare sistematică, care în Spania au început în 1963 cu campanii anuale de vaccinare împotriva poliomielitei.

În 1975, a fost implantat primul calendar de vaccinare infantilă, care a tot fost modificat de-a lungul anilor, încorporând diferite vaccinuri în funcție de cum au fost disponibile şi în funcţie de modificările epidemiologice. Comunităţile autonome sunt responsabile pentru stabilirea programului de vaccinare pe teritoriul lor şi de către Consiliul inter-teritorial al Sistemului Naţional de Sănătate se stabilesc acorduri pentru a menţine coordonarea lor în toata țara. În 2010 plenul Consiliului Interteritorial al Sisemului Național de Sănătate (SNS) se pune de acord să stabilească un calendar unic de vaccinare pentru toată Spania, care începând cu 2012 este revizuit şi publicat anual.

În Spania vaccinările incluse în calendarul oficial al fiecărei comunităţi autonome sunt gratuite şi se recomandă de forma universală. Cu alte cuvinte, calendarul este finanţat din fonduri publice care provin din impozite şi este oferit şi recomandat tuturor.

IGIENA BUCO-DENTARĂ (ORALĂ)

Aceasta include activităţide îngrijire, disgnosticare şi terapeutice, precum şi cele de promovare a sănătăţii şi educaţiei preventive, orientate asupra sănătăţii buco-dentare.

Indicarea acestor activități se fac de către dentişti și specialiști în stomatologie.

Atenţia buco-dentară în îngrijirea primară are următorul conţinut:

  1. Informații, educație sanitară și după caz, igienă și instruire în domeniul sănătății buco-dentare.
  2. Tratamentul proceselor dentare acute, prin care se înțeleg: procesele infecţioase şi/sau inflamatorii care afectează zona orală, leziuni oseodentare, răni şi leziuni în mucoasa bucală, precum şi patologia acută a articulației temporo-mandibulare. Sunt incluse: consultanţa orală, tratamentul farmacologic al patologiei orale care necesită aceasta, extracții, extracţii chirurgicale, intervenţii chirurgicale minore ale cavităţii bucale, revizuirea orală pentru detectarea precoce a leziunilor premaligne şi dacă este cazul, biopsia leziunilor.
  3. Examinarea preventivă a cavităţii bucale la femeilor gravide: include instrucţiuni sanitare privind alimentaţia şi sănătatea buco-dentară, însoţite de formarea în igiena Buco-dentară şi aplicarea fluorului în funcţie de necesităţile individuale ale fiecărei femeie gravide.
  4. Măsuri preventive și de asistență pentru populația infantilă în conformitate cu programele stabilite de administrațiile sanitare competente: aplicarea de fluor, obturație, sigilarea fisurilor sau altele.

Sunt considérate excluse următoarele tratamente de la îngrijirea orală de bază:

  1. Tratamentul de reparare a danturii temporare.
  2. Tratamente ortodontice.
  3. Extracții de piese sănătoase.
  4. Tratamente exclusive în scopuri estetice.
  5. Implanturile dentare sunt finanţate numai pentru pacienţii cu procese de oncologie ce le afectează cavitatea bucală prin pierderea de dinţilegate direct de patologie sau de tratament, precum şi pacienţilor cu malformaţii congenitale (fisuri, malformaţii linfatice, displazie ectodermică, sindrom craniofacial, etc).
  6. Realizarea testelor complementare în scopuri diferite decât cele de la prestațiile considerate ca finațate de către Sistemul Național de Sănătate.

În cazul persoanelor cu handicap care, din cauza deficienței lor, nu sunt în măsură să mențină auto-controlul necesar fără ajutorul tratamentelor sedative, care să permită o atenție adecvată sănătății orale pentru a facilita serviciile anterioare, vor fi trimise către zonele de îngrijire unde pot fi garantizate executările lor corecte.

Planul de sănătate buco-dentară pentru copii.

În Spania, sănătatea bucală a copiilor are o acoperire care îmbunătățită și, mai presus de toate, are o ofertă inegală între teritorii, în ciuda progreselor și eforturilor depuse de diferitele servicii de sănătate ale Comunităților Autonome; ceea ce se traduce prin neegalitățila nivelul de sănătate orală infantilă.

Unele Comunități au elaborat programe specifice menite să îmbunătățească situația, iar prin aplicarea acestora se obține o acoperire sporită a serviciilor de sănătate dentară în rândul copiilor, ceea ce se traduce în îmbunătățiri notabile ale indicatorilor de sănătate dentară.

De fapt, încorporarea acestor servicii de îngrijire a sănătății dentare pentru populația infantilă, a arătat o creștere semnificativă a numărului de copii fără carii, unul dintre obiectivele esențiale ale programelor de sănătate de acest tip.

Obiective:

  • Îmbunătățirea sănătății dentare a copiilor.
  • Crearea de obiceiuri de viață și nutriție care servesc la prevenirea și promovarea sănătății dentare.
  • Favorizarea accesului la serviciile de sănătate dentară pentru copii cu vârsta cuprinsă între 7 și 15 ani.
  • Conținutul Planului se execută prin acorduri cu fiecare Comunitate Autonomă care dorește să se alăture programului.
  • Punerea sa în funcțiune este progresivă.

SĂNĂTATEA SEXUALĂ

Legea organică nr. 2/2010 privind sănătatea sexuală și reproductivă și întreruperea voluntară a sarcinii astabilit să aplice la fiecare cinci ani o Strategie de Sănătate Sexuală și Reproductivă. Deși prima a fost aprobată în acel an - 2010 și a expirat în 2015, următoarele nu au fost încă aprobate.

A fost, de asemenea, inclusă în Lege evaluarea la fiecare doi ani a strategiei și a unui raport anual, dar nu se cunoaște elaborarea nici unui material de acest tip de la începutul acestui eveniment și chiar mai puțin publicarea și difuzarea acestuia.

Strategia Națională de Sănătate Sexuală și Reproductivă a fost aprobată în octombrie 2010 de către Consiliul Interteritorial al Sistemului Național de Sănătate și include axele de bază pentru orientarea instituțiilor publice în ceea ce privește drepturile sexuale și drepturile reproductive, garantează accesul la avort, metodele contraceptive și educația sexual.

Obiectivul general al acestei Strategii este de a oferi o atenție de calitate a sănătății sexuale și reproductive în Sistemul Național de Sănătate, încercând să impulseze linii de acțiune privind promovarea, atenția și îngrijirea sănătății sexuale.

Pentru a realiza această sarcină și pentru a stabili liniile de acțiune viitoare, este necesar să avem un diagnostic inițial în care să fie analizată situația prezentată de Comunitățile Autonome și CEA. Având în vedere rezultatele, se observă o variet teritorială în atenția sănătății sexuale. Există câteva Comunități autonome care nu o văd ca un domeniu prioritar de intervenție în planurile lor de sănătate respective, iar unele reglementează această atenție în norme specifice centrate pe aspecte legate de prevenirea ITS-HIV și a sarcinilor nedorite.

Majoritatea au programe și protocoale specifice pentru contracepție în oferta lor de servicii.

Potrivit informațiilor declarate de Comunitățile Autonome și CEA, acestea dezvoltă într-o măsură mai mare sau mai mică planuri, programe, protocoale sau ghiduri în ceea ce privește sănătatea sexuală, în care desfășoară acțiuni legate, în majoritatea cazurilor, cu formarea și educația sexuală afectivă pentru tineri, contracepție de urgență, informații telefonice și activități legate de prevenirea HIV.

În unele Regiuni Autonome și CEA sunt organizate servicii specifice pentru populația tânără. Este vorba de servicii cu denumiri, caracteristici, beneficii, orare și accesibilitate foarte diferite.

În majoritatea autonomiilor se dezvoltă programe de prevenire a ITS-HIV ținând cont de diferitele grupuri de populație. Puține autonomii își fixează atenția în campania de informare privind noile metode hormonale și / sau contracepția de urgență iar unele oferă o atenție sexuală sau formativă din perspectiva promovării sănătății, orientate spre o viziune preventivă și de asistență.

Este important să se sublinieze relația care există în cadrul Comunităților Autonome și CEA cu alte organisme diferite față de domeniul sanitar, pentru a pune atenție asupra sănătății sexuale. Entitățile care mențin o coordonare interinstituțională în dezvoltarea unor astfel de acțiuni sunt în principal serviciile sau consiliile de educației, egalității / femeilor, bunăstării și tineretului, consiliilor locale sau ONG-urilor.

În ceea ce privește formarea în domeniul sănătății sexuale, practic toate autonomiile consultate spun că oferă programe de formare privind asistența medicală sexuală destinată profesioniștilor din domeniul sănătății.

În ceea ce privește prevenirea sarcinilor nedorite, acțiunile întreprinse de Comunitățile Autonome se materializează prin acțiuni destinate femeilor de vârstă fertilă, gestionate atât de centrele de îngrijire primară, cât și de centrele specifice existente în anumite Comunități Autonome, cu denumiri diferite în funcție de teritoriu, cum ar fi: Centrul de Atenție aFemeii, Centrul de Orientare Familiară, Biroul de Planificare Familială, Unități de Atenție a Sănătății Sexuale și Reproductive, etc. În general, se realizează sarcini de informare și monitorizare a metodelor de prevenire a sarcinilor nedorite, consiliere pentru fiecare dintre metodele contraceptive, reacții adverse, proceduri de acțiune pentru contracepția de urgență (diagnostic, prescripție, control, urmărirea și / sau derivarea) și acțiuni de sensibilizare în materie afectivă sexuală, abordarea prevenirii și diagnosticării și tratamentul ITS.

În toate regiunile autonome, metodele contraceptive sunt oferite în conformitate cu prevederile Portofoliului Publical Serviciilor Sistemului Național de Sănătate, chiar dacă finanțarea publică și accesibilitatea la metodele contraceptive au arătat o mare variabilitate teritorială care poate genera inegalități și inechități în accesul lor.

NAȘTEREA ȘI ÎNGRIJIREA COPILULUI

Îngrijirea și serviciile specifice legate de femei și copii includ, pe lângă indicațiile generale cu caracter general, activitățile de îngrijire, diagnosticare, terapeutice și de reabilitare, precum și cele de promovare a sănătății, educației sanitare și prevenirea bolilor care se desfășoară la nivelul asistenței medicale primare, în aplicarea protocoalelor și a programelor specifice de îngrijire a diferitelor grupe de vârstă, sex și grupuri de risc.

Activitățile dirijate grupurilor de risc se dau atât în cadrul centrului de sănătate, cât și la domiciliu sau în comunitate, în cadrul programelor stabilite pentru fiecare serviciu de sănătate, în relație cu nevoile de sănătate ale populației pe care o servesc.

  1. Servicios de atención a la mujer.

    1. Detectarea grupurilor de risc și diagnosticarea precoce a cancerului ginecologic și de sân într-o manieră coordonată și protocolară cu îngrijire specializată, în conformitate cu organizarea serviciului de sănătate corespunzător.
    2. Indicarea și urmărirea metodelor non-chirurgicale de contracepție și sfaturi privind alte metode contraceptive și întreruperea voluntară a sarcinii.
    3. Atenția la sarcină și la perioada de recuperare a sistemului reproducător feminin după naștere:

      • Luarea în evidență a femeii însărcinate în primul trimestru de sarcină și detectarea riscurilor de sarcină.
      • Monitorizarea sarcinii normale, într-o manieră coordonată și protocolară, cu îngrijire specializată, în funcție de organizarea serviciului de sănătate corespunzător.
      • Educația maternă incluiendo promovarea alăptării, prevenirea incontinenței urinare și pregătirea nașterii.
      • Vizita în prima lună de după naștere pentru a evalua starea sistemului reproductor al femeii și a nou-născutului.
    4. Prevenirea, depistarea și atenția asupra problemelor femeilor din perioada de după ce au născut (depresia postnatală).
  1. Servicii de îngrijire a copilului.

    1. Evaluarea stării nutriționale, dezvoltarea staturii și dezvoltarea psihomotorie.
    2. Prevenirea morții subite a sugarului.
    3. Sfaturi generale privind dezvoltarea copilului, obiceiuri nocive și stiluri de viață sănătoase.
    4. Educația sanitară și prevenirea accidentelor din copilărie.
    5. Orientarea anticipată pentru prevenirea și detectarea problemelor de somn și de sfincter.
    6. Detectarea problemelor de sănătate, cu prezentarea inițială la diferite vârste, care ar putea beneficia de o depistare precoce în coordonare cu atenția specializată, prin activități care vizează:
      • Detectarea precoce a bolilor legate de metabolism.
      • Detectarea pierderii auzului, displaziei articulare a șoldului, criptohidismului, strabismului, problemelor de vedere, problemelor de dezvoltare pubertală, obezitate, autism, tulburări de deficit de atenție și hiperactivitate.
      • Detectarea și monitorizarea copilului cu dizabilități fizice și mentale.
      • Detectarea și monitorizarea copilului cu boli cronice

PREVENIREA SĂNĂTĂȚII

Aceasta include activitățile de promovare a sănătății, de educație sanitară și de prevenire a bolilor care se desfășoară la nivelul asistenței medicale primare, adresate individului, familie și comunitații, în coordonare cu alte niveluri sau sectoare implicate.

Activitățile de prevenire și promovare a sănătății sunt asigurate atât în centrul de sănătate, cât și în casă sau în comunitate, în cadrul programelor stabilite de fiecare serviciu de sănătate, în raport cu nevoile de sănătate ale populației zonei sale geografice.

  1. Prevenirea și promovarea sănătății.
    1. Promovarea și educarea pentru sănătate.

      Include activități menite să modifice sau să îmbunătățească obiceiurile și atitudinile care duc la un stil de viață sănătos, precum și pentru a promova schimbarea comportamentelor legate de factorii de risc ai problemelor de sănătate specifice și a celor destinate promovării auto-îngrijirii, incluzând:

      • Informații și sfaturi privind comportamentele sau factorii de risc dar și ale stilurilor de viață sănătoase.
      • Activități de educație pentru sănătatea în grupuri și în centre educative.
    2. Activități preventive.

      • Vaccinările la toate grupele de vârstă și, după caz, la grupurile de risc în conformitate cu programul actual de vaccinare aprobat de Consiliul Interteritorial al Sistemului Național de Sănătate și administrațiile sanitare competente, precum și cele care pot fi indicate, în populația generală sau în grupuri expuse riscului, careîn situații din punct de vedere epidemiologic sunt recomendate.
      • Indicarea și administrarea, după caz, a chimioprofilaxiei antibiotice în contactele cu pacienții infecțioși pentru probleme infecțioase-contagioase, care lo necesită.
      • Activități de prevenire a apariției bolilor actuând asupra factorilor de risc (prevenirea primară) sau pentru detectarea acestora în faza presimptomatică prin screening sau diagnostic precoce (prevenirea secundară).
  1. Îngrijirea familiei.

    Include o atenție individuală luându-se in considerare contextul familial al pacienților cu probleme în care se suspectează o componentă familiară. Include identificarea structurii familiale, stadiul ciclului de viață al familiei, evenimentele de viață stresante, sistemele de interacțiune în familie și detectarea disfuncțiilor familiale.

  2. Îngrijirea comunității.

    Include setul de acțiuni cu participarea comunității, orientate asupra identificării și prioritizării nevoilor și problemelor lor de sănătate, identificarea resurselor comunitare disponibile, prioritizarea intervențiilor și dezvoltarea de programe menite să îmbunătățească sănătatea comunității, în coordonare cu alte dispozitive sociale și educative.

ÎNAPOI
IMPORTANT: Vă rugăm să luați în considerare că harta virtuală Falk a fost dezvoltată în 2018 și de atunci s-ar putea să fi existat modificări în procedurile descrise și în informațiile practice furnizate.

This project has been funded with support from the European Commission.
This website reflects the views only of the author, and the Commission cannot be held responsible for any use which may be made of the information contained therein.